Această carte cuprinde diverse analize sociologice ale eticii cercetării sociale, de la o analiză critică a formelor instituționalizate de evaluare a eticii (comisii de evaluare, coduri de conduită), până la analiza etnografică a raționamentului etic colectiv în munca de zi cu zi a sociologilor în timpul proiectelor de cercetare, de la conceperea cercetării până la diseminarea rezultatelor, precum și rezultatele cercetărilor bazate pe date din interviuri pe tema provocărilor etice. Rezultatele au arătat că ghidurile de conduită profesională în
cercetare și codurile etice ilustrează nevoile de legitimare ale instituțiilor care produc cercetare socială științifică și aplicată. Acestea pot lua forma unor rute de conduită ignorate, reduse la tăcere sau nerecunoscute, dar și a unor căi parțiale către lumea regulilor
acceptabile în munca de cercetare. În același timp, discursurile profesionale ale cercetătorilor arată că regulile formale nu sunt cele mai relevante resurse pentru deliberări sau decizii etice; absența lor ca puncte de referință este un indicator al statutului lor
periferic în practica judecăților etice în cercetare, în ciuda creșterii importanței lor pentru legitimarea instituțională.
Cadrele etice alternative și judecățile etice informale reprezintă mai degrabă norma care explică practicile de integritate academică, producând o infrastructură etică informală și invizibilă. Dimpotrivă, codurile de conduită sunt în general integrate în „infrastructuri etice” oficiale, o serie de sisteme, proceduri și politici formale care conțin deja sisteme integrate de suport pentru decizii etice. Studiul a arătat că suprapunerea dintre culturile etice ierarhice (cadre etice informale) și orientările internaționale se traduce prin existența
concomitentă a unor regimuri etice diferite la diferite niveluri: individual, al echipelor de cercetare, organizațional și structural care opun rezistență și sunt negociate în diverse etape ale muncii de cercetare.
