1991. Prima anchetă a lui Sharko

În acel moment, Sharko știu că moartea îl pândea, undeva în spate, și că nu era deloc plăcută la vedere. Era imposibil să mai dea înapoi, mașinăria se pusese în mișcare. Starea de excitare lăsă loc angoasei și regretă pentru o clipă că venise acolo singur, fără niciun coleg și în afara jurisdicției sale. Era un exces de zel pe care risca să-l plătească scump.

Intră în cel de-al doilea container. Culoar, baie… Ajunse într-o cameră. Mirosul îi agresă nările până la limita suportabilității. Apăsă pe un întrerupător cu cotul. Primul șoc vizual a fost spectacolul muștelor blestemate, aglutinate cu zecile în pete întunecate. Două radiatoare electrice încadrau patul și difuzau o aură roșiatică, iar un al treilea funcționa lângă intrare. Caserole în care băltea apa erau răspândite pe sol.

Tânărul polițist se apropie, cu dosul unei mâini lipit de nas, iar cu celălalt alungând muștele. Între căldură și aerul umed, simțea cum se lichefia sub haine. Pete roșii-maro, lipicioase, îmbibau cuvertura la nivelul încheieturilor și pieptului victimei. Pentru o fracțiune de secundă, ochii îi căzură pe fotografiile alb-negru răspândite de-a lungul peretelui din spatele corpului întins: zeci de copii goi, fete și băieți.