Anatomia cenzurii: comunizarea presei din România (1944-1947). Monografie

Aceste normative, cu un caracter general, au complicat și mai mult procesul de cenzurare, dând frecvent ocazia cenzorilor de a reține cu și mult mai multă ușurință articole de interes general, pe lângă cele cu caracter politic. Nu se admiteau spre publicare decât comunicatele oficiale privind situația economică a populației, presa ajungând astfel sa vehiculeze o „non-actualitate”. Întregii prese i se cerea sa adere la „adevărurile oficiale” și în cazul în care nu o făcea să nu-și manifeste îndoiala, să nu exprime comparații și, mai ales, să nu critice.
În paralel structurile de propagandă de stat și de partid trebuiau să popularizeze „marile realizări ale guvernului” și ajutorul consistent acordat României de către Uniunea Sovietică, pentru depășirea problemelor economice. Dar să fie trecute sub tăcere ajutoarele venite de la aliații anglo-americani, teme propagandistice care reflectau interesele celor care controlau mijloacele de comunicare. Încălcând noile normative, ziarele riscau suspendarea și chiar suprimarea pe motivul publicării unor „știri alarmiste”.