Paști, 1927, într-o Românie care n-a existat niciodată.
Nicu Stănescu, comisarul-șef din Cetatea Albă, moare de sabia unui ucigaș fără chip, cu Tatăl Nostru pe buze. Tocmai de la București sunt trimiși să dezlege crima comisarul Popescu și subcomisarul Milia Popova – și nimeresc într-un vârtej al morții și minciunilor, într-un orășel adormit, bântuit de coșmaruri.
Dincolo de Nistru, războiul stă să-și reverse din nou văpaia peste Basarabia. Aurul pentru care se ucide nu are stăpân. Iar Milia, care vede dincolo de lucruri, pentru întâia oară nu mai vede nimic.
