Monografia Bujor Nedelcovici cu care debuteaza Mirabela Neagu, la origine o teza de doctorat, atrage din start atentia, ca optiune, din mai multe motive. Intii, pentru ca e o carte despre un scriitor contemporan. Apoi, fiindca se ocupa de un „autor din exil”, stabilit la un moment dat in strainatate, „fugit” din Romania comunista. In sfirsit, pentru ca e vorba despre un prozator caruia nu i-au mai fost pina acum consacrate studii de asemenea amploare.
Desi de-a lungul anilor si deceniilor s-au scris despre cartile sale zeci si zeci de articole, cronici, recenzii, „portrete de autor”, Bujor Nedelcovici n-a fost – totusi – un autor „rasfatat” de critici, precum alti colegi activi in perioada de dinaintea plecarii din tara, de la Marin Preda si Alexandru Ivasiuc la Nicolae Breban si Augustin Buzura, sau, in ultimii ani, dintre exilati, Norman Manea. Cum de-l va fi ales Mirabela Neagu tocmai pe Nedelcovici?! Poate ca va fi contat tocmai subtirimea comentariilor de pina acum, drept care existau premizele unei notabile „contributii” (cum se spune in limbajul criticii si istoriei literare). Daca nu cumva s-a manifestat si „patriotismul” ploiestean, comentatoarea si autorul comentat fiind ambii din zona (nasterea la Birlad a lui Nedelcovici se explica prin traseul profesional al tatalui, ofiter in armata regala, ulterior familia revenind in Ploiesti, de unde viitorului prozator va pleca spre Capitala la virsta studiilor universitare, cu o scurta revenire dupa absolvire, ca avocat).
