Comunicare și cultură organizațională

O specializare din ce în ce mai accentuată a organizațiilor și organizării în ansamblu face ca structurile corporative contemporane să fie din ce mai puțin factori de coeziune și din ce în mai mult cauze de disensiune și tensiune socială. Înstrăinarea organizațiilor de corpul social survine în epoca contemporană. Este neclar însă dacă industrializarea însăși sau abia post-industrializarea, cum ar susține antiglobaliștii, au condus la această înstrăinare. Căci ce altceva este exercițiul de ”responsabilitate socială corporativă” decât o încercare de reconciliere a corpului social cu instituția corporativă.
Comunicarea organizațională a țintit dintotdeauna elucidarea celor două aspecte-cheie ale comunicării umane: tranzitivitatea sa, cu referire la conținutul mesajelor, și reflexivitatea sa, cu trimitere la relația angajată de comunicatori.