Falsă identitate

‘- Se pare că încă nu te-ai obișnuit cu aceste imagini deplorabile sau mirosuri.
Fata se întoarse brusc și fața i se lumină când dădu cu ochii de Robert.
– Mă bucur să te văd și, pentru Dumnezeu, nimeni nu s-ar putea obișnui cu așa ceva, Rob.
– Ai întârziat, o întrerupse scurt Robert, făcând pe interesantul.
– N-ai de unde să știi, nu ai ceas, îl întărâtă ea cu ochii strălucind.
Robert pufni ofensat. Ridică ochii spre cer preocupat și privi spre soare.
– Știi destul de bine, Jo, că n-am nevoie de ceas, am simțurile bine dezvoltate, iar ochii și soarele îmi sunt de ajuns deocamdată.
Inima fetei tresăltă de bucurie. Doar cei mai apropiați îi spuneau Jo.
– Serios, își îngustă ea ochii amuzată, și ce anume te ajută când soarele nu mai este pe cer?
Băiatul ridică indiferent din umeri. Era o treabă ușoară, la urma urmei nu degeaba își câștigase numele de „copoiul”.
– Am al șaselea simț, răspunse mândru băiatul, am crescut printre orbi, ai uitat?