Femeile în jurisprudența islamică. Critici contemporane

Experiența orientalismului, prin abstractizarea și reificarea rigidă a doctrinelor și culturilor islamice, a facilitat consacrarea și politizarea unor stereotipuri negative specifice atașate musulmanilor și islamului, conceput ca o tradiție coezivă și unitară.

Ulterior, perspectiva istorică, empirică, centrată pe decelarea variabilelor sistemice, funcționale, instituționale, culturale ale fenomenului analizat, care a marcat perioada postmodernistă, a reușit însă să corijeze înțelegerea osificată a normativului în cercetarea societăților musulmane și a doctrinelor islamice. (…)

Feminismele islamice contemporane, prezente într-o varietate de forme și abordări, se raportează critic la tradițiile exegetice și jurisprudențiale anterioare, propunând reconstrucții egalitariste, benefice ale disciplinelor islamice majore în contextul menținerii centralității surselor textuale clasice, dar îmbogățite și resemnificate prin prioritatea acordată eticii islamice și prin integrarea cercetărilor contemporane din domeniul științific, social, economic, politic, psihologic etc.

Scopul acestor cercetări feministe dezvoltate în rigorile unui idiom islamic este acela de a facilita procesul de reinterpretare a textului sacru coranic din perspectiva necesităților sociale actuale, a noilor supoziții culturale egalitariste, centrate pe respectarea dreptății sociale și de gen.