Julieta avea un pistol

Senzațional
Doru
Nu am omorât-o eu, îi datoram viața.

Akmal
Nu am omorât-o eu. Am iubit-o mai presus decât orice.

Carla
Nu am omorât-o eu, mi-aș fi dorit să fiu ca ea.

Alina
Nu am omorât-o eu, chiar dacă mi-aș fi dorit asta.

Gabriel
Nu am omorât-o eu. Mai bine mor eu.

Monica
Nu am omorât-o eu, oricât de mult o uram.

Marius
Nu am omorât-o eu, depășisem situația.

David
Nu am omorât-o eu, era viața mea.

Toate temerile ei căpătau proporții din ce în ce mai mari pe măsură ce noaptea înainta. Femeia închise telefonul la care nu răspundea nimeni și își trezi soțul:
– Luci, mă duc până la ea.
– Acum?
– Da.
– Cred ca exagerezi.
– Am sunat-o toată seara, știe că intru în panică. Nu mi-a zis nimic, nu mi-a spus că vrea să doarmă devreme. Nimic. Era cumplit de deprimată de dimineață. Și speriată.
– De ce?
– Nu știu, n-a vrut să-mi povestească.
– Vrei să vin cu tine?
– Nu, lasă, nu putem pleca fară să le spunem băieților. Mă duc eu.
– Ești sigură?
– Da, probabil că exagerez, dar nu pot să dorm, nu pot face nimic. Decât să stau așa și să mă perpelesc, mai bine dau o fugă până acolo. Vin imediat.
Corina luă niște haine și se îmbrăcă după ce ieși din dormitor. Încercă să recapituleze conversația avută de dimineață cu sora ei, dar, în afară de o senzație de panică, nu își putea aminti mare lucru.
Ele două vorbeau mult, în fiecare zi chiar, nu aveau secrete. În dimineata aceea, Corina a vrut să știe de ce e abătută și răspunde monosilabic, iar Ana încercase să protesteze, pretindea că e doar preocupată, că se apropie termenul de finalizare a cercetărilor. Corina gonea la volan prin Bucureștiul pustiu, imaginându-și cele mai negre scenarii.