Ce a mai rămas din presa românească, după 35 de ani de democrație?
Când au dispărut iluziile unei media care să continue, la fel ca întreaga societate, căutarea rafinată a democrației?
Când a fost înlocuită căutarea adevărului cu goana după senzaționalul cu orice preț?
De ce tot mai mulți jurnaliști se retrag în „rezervațiile” Internetului?
De ce, pe măsură ce tehnologia media a progresat spectaculos, profesionalismul jurnaliștilor a involuat, la fel de „spectaculos”?
Când a obosit jurnalistul de teren și a decis să se așeze în fotoliu și să inventeze jurnalismul de birou?
Mai este presa a patra putere în stat?
Câinele de pază al democrației primește un os (mic) de ros și închide ochii la ceea ce se petrece în jur?
Cum rezistă „ultimii mohicani” din branșă, într-un univers mediatic mercantil și lipsit de valori etice, morale și deontologice?
Acest volum încearcă să găsească răspunsuri. Sau… să ofere teme de meditație.
Cătălin Negoiță
