Neliniștea verii

Există vară în Islanda. Există constructori care lucrează la negru pentru clienți dubioși, există muncitori polonezi care au relații, există recuperatori cu mușchi și, mai ales, există polițiști cu umor.

– Cauți pe cineva, amice? întrebă Logi. Pentru că noi am terminat pe ziua de azi și încui.
– Arunc doar o privire, spuse moale individul.

Dădu un șut cu călcâiul unei bucăți de lemn, azvârlind-o într-un colț întunecos. Logi își țuguie buzele iritat. Făcuseră deja curățenie.
– Și cine ești dumneata? Nu știu despre alții, dar eu am altceva de făcut.
– Să zicem că sunt proprietarul. Și tu?
– Eu sunt dulgherul.
– Dulgherul n-are nume?
– Dulgherul are nume, dar nu-l dezvăluie oricui apare doar așa și începe să-și bage nasul prin lucrare. Scutește-mă, frumosule, tunde-o și, dacă vrei să privești, vino dimineață.