Pânza de păianjen

„- E frumos, într-adevăr! Să stai vreo două săptămâni, să te încarci… Să scrii un roman.
Fata chicoti.
– Nu cred că e cadrul potrivit pentru un roman polițist.
Curtea interioară era înconjurată de un culoar mărginit într-o parte de ziduri, iar în partea dinspre curte de coloane. Cei doi începură să se plimbe pe sub arcadele care legau zidul de stălpi. În dreapta lor, lespezi mari, dreptunghiulare, acopereau mormintele unor călugări.
– Eu cred că ar merge perfect. Un criminal aflat între aceste ziduri, omorând călugări și turiști deopotrivă…”