„Țara Marelui Nimic” este imaginară, iar granițele ei sunt spirituale.
Omul care cade în plasa „Marelui Nimic” își pierde umanitatea și devine carne de tun pe câmpul de bătălie spirituală al propriului său suflet. Aceasta e ispita supremă.
Plasa Marelui Nimic, care îi ispitește pe cei mai mulți, majoritari în această țară, e țesută din lene sufletească și supunere în fața zeului confort. „Străinul” din această țară este cel care, cu prețul vieții, se opune majorității și refuză să se lase atras de mirajul și confortul „Marelui Nimic”.
