1. De unde ai apărut, domnule dragă?
Când eram mic, bunicul îmi zicea că înainte să luăm ființă, suntem „în cosmos”. În chip ceva mai prozaic, m-am născut în București în anul de grație 1995.
2. Ceva școală prin desagă?
Am început să studiez informatica la University of Glasgow (Scoția), apoi am participat la un schimb de experiență de un an în Singapore, însă pe urmă m-am întors în România, unde m-am înscris la Universitatea din București la… Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Ca să completez acest parcurs academic ușor neobișnuit, acum urmez un masterat de inginerie audio la Politehnică!
3. Ce ți-a venit cu scrisu’?
E un fel de boală de familie! Mereu mi-au plăcut poveștile. Când eram mici, mama ne citea basme mie și fratelui meu, iar apoi noi am început să ne distrăm scriind tot felul de trăsnăi. Nu știu dacă încercam să-l imităm pe tata sau chiar simțeam o chemare în această direcție. Însă odată cu trecerea timpului am devenit pe deplin convins că și dacă în aparență a început ca o simplă joacă, de fapt e ceva ce face parte din mine.
4. Ce-i cu istorisirea ce urmează?
Romanul – sau poate antiromanul – pe care l-am scris relatează căutările unui amnezic care încearcă să-și găsească identitatea și este totodată un fel de parodie a romanului polițist. Însă dincolo de faptul că e construit pe un astfel de schelet, cine știe să citească printre rânduri o să descopere nenumărate comentarii sociale, referințe literare și de pop culture, dar și un personaj ieșit din orice
tipare.
5. Și cam spre ce zări literare te îndrepți?
Am în vedere numeroase proiecte! Printre ele se numără un roman despre o societate distopică și alegerile personajelor care trăiesc în ea, precum și o piesă de teatru care prezintă drama familiei Hârciogu, ai cărei membri sunt prinși în capcana unei case supraaglomerate cu nimicuri și contradicții, dar se străduiesc să mențină aparențele.
Fraza amplă, retorismele lucrate, discursul creat pe acumulări simbolice – sunt doar câteva dintre inovațiile cărții. Subiectul pendulează între romanul psihologic și un anumit tip de fantezie, autorul cochetând totodată cu romanul de crime și mistere.
Fermecător prin discurs și convingător prin compoziție, debutul lui Mihnea Arion aduce în primul rând prospețime și apoi pasiune pusă în slujba epicului.
