Nu putem vorbi neaparat de parti integrante ale politicii de mediu, ci mai degraba de obiective ale acesteia: ameliorarea calitatii mediului inconjurator, masuri de prevenire, protectia sanatatii publice, utilizarea prudenta si rationala a resurselor naturale, promovarea masurilor la nivel international privind rezolvarea problemelor mediului de dimensiuni regionale si mondiale.
Surpinzator va fi, poate, sa cititi un scurt istoric al politicii de mediu si al status-quo-ul din Romania anilor 1990 in acest domeniu. Este descrisa si analizata apoi legislatia comunitara, dar si romaneasca in domeniul mediului inconjurator. Acesta ne ajuta sa vedem si in ce masura a fost adaptat acquis-ul comunitar in ultimul trimestru al anului 2006. Analiza institutionala urmeaza legislatiei. Aici sunt prezentate institutiile Uniunii Europene si institutiile autohtone chemate sa deruleze politica de mediu, fara a uita parghiile de interactiune intre acestea. Cel de-al patrulea capitol prezinta negocierile de aderare intre Romania si Uniunea Europeana privind protectia mediului, afland astfel atat exigentele Uniunii Europene, cat si angajamentele romanesti in acest domeniu.
Poate cea mai interesanta sectiune este cea care trateaza problemele de finantare comunitara coroborata cu absorbtia romaneasca: la ce fonduri sa ne asteptam si cat anume vor fi alocarile autohtone. instrumentele de finantare sunt in mod majoritar proiectele carora le este dedicat ultimul capitol al ghidului. Nu sunt uitate o serie de alte informatii utile (adrese, telefoane, site-uri) si exemple tutoriale necesare celor interesati sa interactioneze cu acest domeniu si nici implicatiile politicii de mediu fata de alte domenii extrem de importante, cum sunt agricultura ori transporturile.