Fragment din roman
Brusc, bărbatul căruia femeia îi spusese Peter, își întoarse capul spre ea, iar trăsăturile de monstru fioros se îmblânziră, transformându-se în cea mai tandră privire.
– Asta era și intenția, iubirea mea!
O scânteie ciudată șterse o parte din furia ce se citea în ochii comandantului suspendat în aer, iar chipul lui aprins trecu iute prin cele mai neașteptate expresii. Deși cu greu își putea ascunde zvâcnirea înspăimântată, se strădui s-o facă pentru că soldații săi erau obișnuiți să-i urmărească limbajul trupului și feței. Continuă apoi să privească intens, cu luare aminte la cei doi. De ce oare simțea că, deși fata părea neajutorată, avea o anume influență asupra forțosului din fața sa?
