Întotdeauna mi s-a părut că a scrie proză scurtă e un gest temerar și complicat. Și eu personal m-am ferit cât de mult am putut. O schiță (sau o povestire) are șansa sau blestemul de a concentra personajele și povestea lor în doar câteva pagini, iar asta nu e deloc o sarcină ușoară.
Dar Traian Cosma are acest curaj și că navighează cu siguranță și încredere pe marea învolburată a textelor scurte. Amestecând umor și cinism, malițiozitate și eleganță, banalul vieții cotidiene primește în proza lui Traian Cosma tușe ascuțite și picante, învolburări și răsturnări de situații, culori tari și sunete grele, totul într-un amestec cvasi-gastronomic de-a râsu’-plânsu’.
Bogdan Hrib
