Cartea lui Alexandru Condrache, la origine o teză de doctorat (summa cum laude!), este o carte provocatoare. Întâi, prin însăși tema ei, puțin frecventată în studiile umaniste de la noi: rezidualul; jetabilul figurat cultural în multitudinea ipostazelor sale. Apoi, prin modul în care operează metodologic: la intersecția disciplinelor (filozofie, istorie, comunicare, antropologie, teorie literară, literatură comparată, socio-psihologie etc.). Și nu în ultimul rând, printr-un timbru aparte: obiectivitate dominantă, acuratețe științifică, structurare atentă, inteligență „rece”, dar, deopotrivă, un grund subiectiv, un mod aparte de a interoga teme și autori, de a intra în polemică, de a înțelege și comenta o istorie „rea”. O cercetare de o creativitate aparte, care își merită cu prisosință distincția superlativă.
ADRIANA BABEȚI
