Suferința ca probă a libertății

Suferința nu e un fenomen, o simplă întâmplare sau o realitate care este externă sau care stă alături omului, ci un eveniment, mai bine zis, o experiență autobiografică care se încrustează adânc în trăirea persoanei umane. Boala, suferința, mai ales bolile incurabile ating intim, profund conștiința persoanei umane care devine fragilă, sensibilă, instabilă. Boala, suferința sunt trăite ca un pericol: amenințarea propriei identități fizice, psihice și sociale. Și ceea ce însoțește în mod paralizant mai ales spiritual este frica; teama că totul este pierdut, că nu se poate controla prin intermediul medicinii pentru a ajunge la cea mai mare frică: spaima de moarte.