TRIUMFUL „OMULUI DE JOS”. România lui Zaharia Stancu (1902-1974)

George Călinescu observa undeva, că în tinerețea sa Zaharia Stancu avea o privire fascinantă, dar care transmitea o constantă neîncredere față de toți cei cu care interacționa. Și în opera lui literară, alter-ego-ul său (tumultuosul Darie) se comportă de multe ori, asemenea unei sălbăticiuni de pădure, gata să fugă sau să muște, la cel mai neînsemnat semn care ar prefața un pericol. Sunt manifestările comportamentale ale cuiva care a cunoscut încă din copilărie, nu doar mângâierea de gheață a sărăciei, ci și cortegiul unor umilințe generatoare de mari frustrări, repede convertite în dorință de răzbunare și de eliberare.

Autorul