Filosoful din Rășinari nu a fost un învins, ci a avut saturația ontologică a unui om revoltat. A fost situat totdeauna în contra sau în răspăr (a rebours) față de tot ceea ce s-a creat de la Adam încoace, un reformist radical nemulțumit până și de sinucidere, care va trebui să fie, ea însăși, reformată.
Boala și durerea sublimate în suferință, însă cu determinații metafizice, plictiseala, melancolia și mâhnirea generate de un prea-plin existențial trăit pe liziera căderii din timp – sunt stări negative care fecundează la Cioran optimismul, meditația filosofică viguroasă.
