Dacă tot stau în casă, dacă tot mă pierd în vocile din spațiul public care în diverse tonalități îmi anunță Apocalipsa sau, măcar, probabilitatea ei, de ce să nu fac ce face orice copil închis în casă. Să-mi amintesc lucruri frumoase și să visez la timpuri mai bune.
Așa că în fiecare dintre cele 30 de zile care despart Ziua Păcălelii de Ziua Muncii voi scrie un text despre o mâncare anume de undeva de departe. „Mâncăruri din continente” s-ar putea numi exercițiul. Plus alte nimicuri legate de ziua respectivă. Care este lungă. Uneori prea lungă... Deci să scurtăm un pic lungul drum al zilei către noapte cu povești. Mai ales că, așa cum ne învață Marx, totul trece prin stomac. Nu a spus chiar asta în celebra sa fraza despre marfă și nevoile omului, dar oricum sună bine în context. |