Atenția științifică pe care am acordat-o în ultimul deceniu comunismului românesc din punct de vedere ideologic și al politicii externe s-a împletit gradual, de câțiva ani încoace, cu o preocupare crescândă pentru postcomunism. Cele două epoci social-istorice nu pot fi înțelese pe deplin decât împreună, în continuitatea lor, care este una profundă și substanțială, dublând discontinuitatea evidentă prin care sunt, de asemenea, separate.
Pe cale de consecință, pentru a aprofunda în continuare subiectul, am adunat în acest volum patru texte științifice publicate începând cu 2012, unele considerabil extinse și îmbunătățite în raport cu versiunile deja tipărite, cum este cazul tipologiei generale a postcomunismului românesc, cea care deschide volumul, respectiv cazul analizei socio-constructiviste a protestelor de la Timișoara din 2012.
Acestea tratează, pe lângă continuitatea mai sus amintită dintre comunism și postcomunism, recognoscibilă mai ales în plan administrativ-economic, și mai puțin pe filieră politică și ideologică, deși acest ultim aspect comportă nuanțe numeroase și complexe – și chestiuni particulare, mai ancorate empiric în raport cu restul problematicilor abordate în volum, ca de exemplu deja menționata analiză socio-constructivistă a protestelor de la Timișoara din 2012. |