Experienta orientalismului, prin abstractizarea si reificarea rigida a doctrinelor si culturilor islamice, a facilitat consacrarea si politizarea unor stereotipuri negative specifice atasate musulmanilor si islamului, conceput ca o traditie coeziva si unitara. Ulterior, perspectiva istorica, empirica, centrata pe decelarea variabilelor sistemice, functionale, institutionale, culturale ale fenomenului analizat, care a marcat perioada postmodernista, a reusit insa sa corijeze intelegerea osificata a normativului in cercetarea societatilor musulmane si a doctrinelor islamice. (...)Feminismele islamice contemporane, prezente intr-o varietate de forme si abordari, se raporteaza critic la traditiile exegetice si jurisprudentiale anterioare, propunand reconstructii egalitariste, benefice ale disciplinelor islamice majore in contextul mentinerii centralitatii surselor textuale clasice, dar imbogatite si resemnificate prin prioritatea acordata eticii islamice si prin integrarea cercetarilor contemporane din domeniul stiintific, social, economic, politic, psihologic etc.Scopul acestor cercetari feministe dezvoltate in rigorile unui idiom islamic este acela de a facilita procesul de reinterpretare a textului sacru coranic din perspectiva necesitatilor sociale actuale, a noilor supozitii culturale egalitariste, centrate pe respectarea dreptatii sociale si de gen.