Lacrimi de tei

La un capăt al curcubeului:
Mâinile mele modelând cuvinte.
La celălalt: ochii tăi
Urmărindu-le zborul.
Între noi, timpul plouă;
Pe șapte note dansează culorile,
Picură frunze din lacrimi de tei,
Rădăcinile lumii se-nfig în nori.
Prăfuite și reci necuvintele
Dorm la umbrele noastre,
Nu vor să plece, nu vor să moară,
Ni se preling pe gene-ntr-o doară.
Privești femeia ca pe-o carte deschisă
... de vreme
Povestea cu tine o ține nescrisă
Printre filele vechi sunt sute de semne.