Managementul orientarii sociale se contureaza, sub ochii nostri, ca o disciplina stiintifica in devenire, axata pe un ansamblu de cunostinte sistematizate necontenit in functie de experienta - pozitiva si, mai ales, negativa - a managerilor sociali.
In conditiile economiei de piata managementul in administratia publica nu se poate profesa doar cu ajutorul zestrei native, ci este nevoie de folosirea unor metode si tehnici specifice care se invata si se utilizeaza in practica.
Ramanerea in urma a progresului social fata de cel tehnico-stiintific reprezinta una din contradictiile globale ale lumii contemporane, de unde si nevoia cardinala ce subiectii managementului social - toate popoarele care traiesc pe Pamant si institutiile lor sociale, politice si economice - sa reactioneze in mod adecvat la posibilitatile ce li se ofera, prin adaptarea dezvoltarii sociale la conditiile naturale externe si ale mediului tehnic in permanenta schimbare.