„Procesul de modernizare era in Romania acelor timpuri mai inaintat decat in tarile balcanice sau in Rusia, dar in structura sociala intervin diferente mari. si guvernantii n-au fost destul de prevazatori sa le atenueze. De pe urma vietii moderne profita o minoritate: marii proprietari, in virtutea unei realitati preexistente, stapanirea unei mari suprafete din pamantul tarii si burghezia, pe care mecanismul vietii moderne o ridica si o impune. Nu era vorba de o oligarhie, termen folosit de intreaga stanga romaneasca atunci si mai apoi. Caci nu era un grup la putere asuprind pe toti ceilalti. La mijloc era un dezechilibru social puternic accentuat de procesul modernizarii. Toata patura culta a romanilor voise sa creeze aici, la gurile Dunarii, o Belgie a Orientului. si aceasta cat mai repede cu putinta. Parca pentru a se uita o data pentru totdeauna un trecut de umiliri nationale. intentie buna, dar punerea ei in practica a luat forma unor realitati specifice.”