Iar acum, la masa din berarie stateau patru domni eleganti, in costume de culoare inchisa, cu camasi in culori pastel, dar un pastel discret, si cu cravate asortate ? Liviu, pentru ca asa se obisnuise de multa vreme, din cauza serviciului, Waldemar pentru ca nu avusese de ales, iar Spiridon si Grigore, care de obicei nu manifestau niciun interes pentru infatisarea lor, aratau astazi ca scosi din cutie, din motive cunoscute doar de ei. La masa erau cinci scaune, iar pe cel liber trona Kundigatta ? pentru ca, intr-un fel, era un membru al grupului lor.
Tot ce isi doreau cei patru prieteni - cinci, daca o punem la socoteala si pe Kundigatta - era sa stea sa discute, la o bere rece, despre problemele mai mari sau mai mici ale lor si, neindoios, sa puna tara la cale. Dar asa cum se intampla, cand ti-e lumea mai draga, lucrurile iau o intorsura neasteptata, iar Waldemar este luat pe nepusa masa si dus pe taramul zanelor - unde va fi pus in fata unui sir de evenimente pe cat de importante pentru taramul fantastic, pe-atat de amuzante.
Liviu Radu nu se dezice nici de aceasta data, romanul fiind - si, la drept vorbind, intreaga trilogie a lui Waldemar - unul dintre cele mai inovatoare fantasy-uri romanesti.