Filosofia de brand. Sens, consum și subiectivitate în era digitală
Oana Barbu-Kleitsch
colecția Comunicare media, Tritonic, 2026
„Ceea ce propune Oana Barbu-Kleitsch în acest volum consistent este o metodă de a înțelege modul în care publicitatea (brandurile în special) modelează existența cotidiană. Autoarea are o bogată activitate practică în domeniu, este profesor și cercetător cu numeroase investigații în aria persuasiunii și comunicării simbolice. Aceste elemente îi permit să abordeze această investigație dificilă cu instrumentele specialistului și să ajungă la concluzii interesante, într-un domeniu aflat în continuă evoluție, când certitudinile sunt aproximative și unde schimbările sunt greu de anticipat. Marele merit al cărții este că reușește să releve dinamismul, diversitatea, complexitatea și proteismul brandului în societatea digitală, conturând o filosofie a lui, cu implicare emoțională, cu aderențe și divergențe profunde. Volumul se adresează în primul rând specialiștilor, studenților, masteranzilor și doctoranzilor din domeniul comunicării. Fiind scrisă într-un limbaj accesibil, acesta se adresează deopotrivă și publicului larg, tuturor celor care vor să înțeleagă cultura brandurilor și modul în care ajungem să interacționăm cu ele. Lucrarea este însă doar un punct de plecare, o deschidere pentru cercetări mult mai ample pe domenii, cum ar fi comunicarea politică, strategiile medicale sau dinamica turismului și a călătoriilor.” (Lucian Vasile Szabo)
Stelian Țurlea pe amosnews
Mihai Sandu
colecția Lit, Tritonic, 2026
Am pășit în lumea protagonistului, într-un cartier mic din Ploiești, în ecourile îndrăgitelor jocuri de-a v-ați ascunselea, rațele și vânătorii, a muzicii de la casetofon și a vocifetărilor vecinilor preocupați de gălăgia stârnită. O lume care a fost și a mea, mult mai simplă decât cea din prezent și în care neajunsurile nu ne împiedicau să fim fericiți. Grijile noastre gravitau în jurul cercului nostru de vecini, care nu se limitau la simple cunoștințe sau prieteni, fiind mai degrabă o prelungire a familiei. (…) Proza a fost sublimă, construcția foarte bună, iar finalul a adus o profunzime aparte. Toate acestea, și multe altele au făcut ca povestea să rămână mult timp cu mine după încheiere, așa că vă îndemn, din nou, să descoperiți autori români contemporani.
Raluca Furdui pe Instagram
Dragoș C. Costache
colecția SFFH, Tritonic, 2025
Carte cu zvâc și cu lipici la cititor. Ritm, personaje rotund conturate, m-a ținut bine în poveste. Primul meu contact cu autorul. Mă țineam de ceva vreme să încep să-l citesc, aveam în minte „ULTRA MARIN”… dar hop, am văzut că apare aceasta și am zis că e semn. Fusei și la lansare, una cu public cât pentru trei lansări, am mai zis asta… dar m-a surprins zdravăn. Așa-i șade bine unei cărți noi să fie primită. Când am început să o citesc, vă scriam așa: „Eu tocmai ce m-am suit într-un aerostat cu direcția Cetatea Albă… doar că acum 100 de ani, într-o perioadă istorică contrafactuală, cu un strop de magie, 11 cadavre și două personaje cu moț la bască. :)” și credeam că este o încordare de început a cărții, ca să te prindă, dar nu, așa e toată cartea.(…) Toată cartea are antigel de suspans injectat, foarte bine dozat. Are și farmecul dat de istoria contrafactuală pe care este așezată povestea… și mai are încă ceva, acel „praf” de magie care are puterea să scoată o carte din rând și să-i dea o notă memorabilă.
Florin Cobzac pe Facebook
Editor de unul singur. Management în industria cărții
Bogdan Hrib
colecția Smart Books, Tritonic
Există profesii care beneficiază în mentalul colectiv de o imagine diafană, boemă. Cea de editor este una dinte ele. Cartea de față ridică valul romantic și ne introduce în realitea acestui business. Căci, până la urmă, este un business. (…) Descoperim drumul parcurs de o carte de la primele rânduri așezate pe pagina albă pănă la cartea fizică. Sau, mai nou, de ebook sau audiobook. Mai mult, volumul ne explică niște termeni pe care îi întâlnim din când în când. Cum ar fi hardcover sau paperback sau semnificația codurilor pe care le vedem pe pagina de gardă a oricărui volum. Titlul complet al cărții este, de fapt: „Editor de unul singur. Management în industria cărții. Idee, manuscris, autor, editură, carte, librărie, cititor”. Și chiar avem parte de o analiză a relației dintre factorii determinanți din acest sector. Cu cifre care nu vor face lectura foarte veselă. Dar cu istorii din experiența de editor a autorului care vor stârni zâmbete. Cel puțin unele.
Anamaria Ionescu în News Edge
Mihai Sandu
colecția Lit, Tritonic, 2026
Literatura memoriei ocupă un loc distinct în proza românească contemporană, nu atât prin recuperarea nostalgic a trecutului, cât prin capacitatea de a transforma experiența individuală într-o formă de îțelegere a lumii. În această categorie se înscrie și romanul D=Sub Podu Înalt de Mihai Sandu, o carte în care autobiograficul este convertit în literatură printr-o atentă organizare a discursului narativ. (…) Mihai Sandu nu mitologizează periferia și nici nu o transformă într-un studiu sociologic. El îi păstrează contradicțiile: solidaritatea coexistă cu violența, libertatea cu precaritatea, umorul cu tristețea, iar nostalgia este permanent temperată de luciditate.
Marian Dragomir în revista Atitudini nr 65 (324) / septembrie 2026
Bre, don’ doctor. Poveștile unui medic de țară în anii ’85-’90
Eduart Bălașa
colecția Lit, Tritonic, 2026
De ce? Decenii în șir – nu ani, decenii – mi-am bătut capul cu această întrebare: de ce? De ce i-au iubit țăranii pe comuniști? De ce îi mai iubesc și acum? De ce, dintre toate rotițele sociale care alcătuiesc mecanismul mare (România), țăranii sunt cei mai îndrăgostiți de trecut? Ce le-a oferit acel trecut, de-l adoră și-acum? Mi s-a făcut lumină-n cap după ce-am citit (am devorat, de fapt) volumul lui Eduart Bălașa, Bre, don’ doctor (Tritonic, 2026), care mi-a picat în mână printr-unul din jocurile întâmplării; de obicei, eu îi citesc pe ăștia de care vorbește tot târgul, iar despre Eduart Bălașa nu știam nimic (bine, nici acum nu știu). (…) Motivul subiectiv: am înțeles de ce țăranii i-au iubit pe comuniști. Știu ce vorbesc, sunt de la țară, chiar dacă m-am mutat la București de copil, dar vacanțele tot la Țărănoaia mi le petreceam. Revelionul 1989 – 1990 l-am petrecut la mine-n sat, iar țăranii mei mureau deja (în ianuarie 1990) de dorul comuniștilor. Acum pricep: comuniștii trimiteau la țară medici, agronomi, veterinari și profesori. Nu le plăcea, dar se duceau, că nu era după ei. Acum e după ei. Nu se mai duce nimeni.
Mihai Buzea în revista Tomis
Teodora Matei
Colecția Mystery & Thriller, Tritonic, 2021
Himere, de Teodora Matei e un roman polițist contemporan apărut la editura Tritonic în anul 2021 și, dacă nu mă înșel, e al treilea din seria comisarului Iordan. Povestea prezintă investigațiile pe care comisarul Iordan și ajutorul său, inspectorul Matache, le fac pentru a se lămuri ce se află în spatele unei tentative de omor. (…) ideea din spate a autoarei, așa cum veți afla la final, e bună rău, pentru că, pe lângă faptul că e de-a dreptul educativă, mai și funcționează! (…) Unele indicii plasate de Teodora Matei trebuie să recunosc că au fost evidente și mi-ar fi plăcut, măcar la început, să fie ”trecute în revistă” ceva mai discret, astfel încât atunci când urma să regăsesc același indiciu a doua oară să-mi zic ”Stai puțin, cred că ăsta e un indiciu!”. Cam la fel și în ceea ce privește și personajul cel mai rău, dar, repet, finalul te face să treci cu vederea și să zici ”Mișto!”. (…) Am apreciat și folosirea discretă a tehnicilor investigative de dată mai nouă, modernă, că prea riscam să ne bazăm doar pe vorbărie și psihologie inversă. N-a fost nici aici rău, pentru că Teodora Matei n-a dat-o pe CSI Miami. Bine, a dat-o puțin, așa ca organizare a anchetei, dar cam atat și am apreciat asta tare mult, mai ales că Iordan e un personaj care nu mi se pare că s-ar potrivi unui astfel de univers.
Geo Moisi în Revista de povestiri polițiste
