Mihnea Arion s-a născut în București în 1995. A studiat informatică timp de doi ani în Scoția și Singapore, după care s-a reprofilat pe limbi străine, obținându-și licența de filolog în italiană și engleză la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București cu un studiu despre începuturile romanului polițist în literatura engleză. Pentru disertația din cadrul Masterului pentru traducerea textului literar contemporan (MTTLC), coordonat de Lidia Vianu, a tradus în engleză volumul de poezie Satao, al lui Radu Nițescu. A publicat în revista „Steaua” și este colaborator al editurii Alias Publishing, la editura Crime Scene Press a contribuit la volumele colective Centenoir și Pandemicon și a tradus până acum paisprezece romane polițiste, iar pentru editura Litera a tradus șapte cărți de popularizare a filosofiei.
fragment din romanul „Îngeri și marțieni”, preluare din revista Ficțiunea Nr. 214 / 124 (serie nouă) / ianuarie 2026
Sunt un axolot agresiv ațâțând abil atacul împotriva babuinilor blasfemiatori ce-l beștelesc până și pe Belzebut, un capibara capabil de comerț cu dromaderi decadenți desemnând domnitori dintre dărâmături, un elefant energofag eliminând fără elan flamingi flămânzi puși pe fugă de grizzly grozav de gravi, un hipopotam hămesit halind iguane iubărețe, un jaguar jegos jupuind și pielea de pe jupânițe, un koala călcând cadavre congelate de lemurieni leneși (sper că v-a plăcut asta!), dar și un maimuțoi magnific maltratând năpârci năzuroase ce oprimă oposumi oportuniști, un pescăruș planificând penitenciare pentru quagga curați la suflet, dar și raton rapace râmând printre rămășițele somonilor ce saltă prin apa sărată, un șarpe șugubăț sâsâind sibilinic alături de tritoni puși pe tărăboi târându-și trena terifiant, un țap țanțoș țârâind țârcovnicește, un urangutan unduindu-și umbilicul pentru vulpoi vicioși, un wombat uluit de xenofobia xerușilor rămași cu sechele după întâlnirea cu yarara iernatici și, nu în ultimul rând, o zebră zavistnică în căutare veșnică de zeflemea, pentru voi Attila de Chitila, văr cu Pancho Villa, campion la o sută de metri sticle, expertul în maxime minime, de profesie comentator, ca expresie agresor, am crescut la umbra unui pom, bunică mi-a fost Iaga și tataie m-a-nvățat de mic să mă joc cu săniuța, dar în varianta la sticlă, îmbin cu succes gândirea scindată și nebunia curată, halucinant aranjată, vă hipnotizez, vă dezarmez, vă derulez ca pe casete doar ca să vă incriminez, sunt obsedat și obsedant, acționez ca un țicnit în mod constant, uneori agasant, uneori terifiant, înfiorător de superior, ridicol de inferior, vă ofer maximum de fals respect sub orice aspect, evoluez, anticipez, mă mai și distrez în această lume în care orice promoție creează emoție, nu muncesc deloc, sunt neserios chiar și-n joc, un clarvăzător cu miopie și cel mai țicnit dintr-o mie, beau apă de chiuvetă în pahar de cristal și de mic tot încerc să escaladez balcoanele Julietei, căci Silenus mi-a fost mentor și Bacchus tovarăș, în spate am o mie de demoni care-mi cântă fredonând marșul de luptă, un imn nepieritor, când pornesc să vă distrug, vă incendiez casele, vă năruiesc speranțele, vă fur averile, vă vând copilele, nevestele și fiicele, surorile și mătușile, căci sunt măgar și ciomăgar, un extraterestru stresant, enervant și deloc galant, vedeți în mine doar dușmănie, căci vă reflect la nesfârșit doar propria prostie, și chiar ca simplu muritor tot sunt deasupra tuturor, căci tratez viața ca pe-o glumă, nu mă puteți cumpăra cu nicio sumă pe care să v-o permiteți, sunt format la școala lui Aristip din Cirene, al kahul urlă-n mine și vorba mea e-un construct social care tot lovește și izbește pân’ vă izbăvește!
